Lună: aprilie 2017

Incaltamintea pentru copii – una dintre cele mai mai provocari

De cand bebe mic a inceput sa mearga in picioare, gasirea unei perechi de incaltari  a devenit o adevarata provocare. Desi incaltamintea pentru copii ofera acum o gama foarte larga de produse, alegerea poate fi cateodata dificila. Trecand peste criteriile de genul „sa aiba talpa flexibila”, „ sa fie usoare” sau „sa fie frumoase”, prima conditie la noi este SA II INCAPA PICIORUL. Bebe mic are piciorutele pufoase asa ca nu il incape orice incaltaminte. Pana acum, pentru primavara am gasit o pereche de pantofi sport din panza, cu elastic si arici, la Deichmann.

http://www.deichmann.com/RO/ro/shop/home-copii/home-copii-incaltaminte/00012301338059/Pantofi*sport*TANJUN*TDV.prod?filter-genderOfChild=boy&s=1&imgFmt=&_=1487758215997&fromCategoryDetail=true&positionInList=7

Cu astia a mers fara probleme si l-am incaltat fara probleme. Pretul mi s-a parut cam maricel dar atunci cand i-am cumparat erau singura varianta. 159 lei

I-am mai luat unii similari de la H&M insa la prima spalare (la masina) s-au deformat putin la spate. 80 sau 90 de lei, nu mai retin exact.

Am mai incercat:

  • O pereche de Crocs luati de la Humanic – minunati, doar ca il strang pe inaltime, ii ramane urma cu modelul papucului. 130 de lei

 

 

  • O pereche de pantofi sport facuti la comanda de catre un producator roman – nu l-au incaput pe latime, calcaiul era mai lat decat talpa pantofilor. 155 lei plus 12 lei transport (comandati online)
  • O pereche de espadrile de la H&M – foarte frumosi, lejeri, cu banda elastica in lateral – incaltat cu ei, bebe calca stramb cu un picior asa ca nu ii poate folosi. 40 de lei

 

In top insa au fost aceste ghetute Superfit luate de la Humanic. Usoare, flexibile, frumoase, practice. Si pretul pe masura (cred ca 190 de lei am dat pe ele). I-au fost folositoare o toamna, apoi i-au ramas mici 🙂

 

 

Asadar, ce alegem? Daca noi, adultii, putem indura un pantof incomod doar pentru ca este foarte frumos sau pentru ca era la reduceri, la copiii totul trebuie sa se potriveasca perfect. Usor, comod si potrivit ca dimensiune. Insa de multe ori aceste calitati se traduc intr-un pret destul de mare, daca luam in considerare ca ingerasii nostri cresc atat de repede incat abia daca reusesc sa isi lase amprenta pe lucrusoarele lor.

1 an si 2 luni alaturi de minunatia cu par balai

Ce mai facem la minunata varsta de 1 an si 2 luni? Pai sa va povestesc: Tineti minte cartea despre care va povesteam intr-un post anterior, cu Ferma vesela, cum ca pe bebe mic nu il intereseaza decat rosul ei? Ei bine, aceasta situatie s-a schimbat. Cred ca saracul si viseaza in somn toate animalutele frumos desenate de acolo. Mai mult, cele 6 carticele incluse au devenit un important punct de atractie. De fiecare data cand vrem sa il …pacalim sa mai stea si locului (mai mult pentru odihna noastra decat a lui) deschidem o carticica si povestim ce se mai intampla cu animalutele de la ferma.

V-am zis ca nu sta locului? Ei da! La varsta de  1 an a facut primii pasi pe cont propriu. A urmat o perioada in care prefera sa fie tinut de o manuta pentru a se simti in siguranta. Acum, la 1 an si 2 luni, alearga de unul singur prin toata casa, prin curte, chiar si pe strada, daca l-am lasa. Ma uit la el si nu imi vine sa cred cat de repede creste, cat de repede invata si evolueaza. Cateodata chiar am impresia ca intelege tot ce vorbim noi, doar  atunci cand ii spun NU, se preface ca nu stie ce spun.

Pana acum a fost o singura data racit, a durat cam o saptamana iar in cea mai mare parte s-a manifestat prin nas infundat.

Mananca destul de bine iaurt, paste si cereale pentru copii, carne de pui sau vita, cateva legume, fructe si traditionalul mar cu biscuite. Si evident lapticul de dimineata si seara. Avem 8 dintisori frumosi si ii asteptam cu drag si pe urmatorii.

Dam paginile cartii, imitam sunete si miscari, stim de unde luam iaurtul (se duce singur la frigider), ne plac avioanele si ciulim urechile de fiecare data cand auzim unul, stim ca masina face „brum brum”, ne jucam in iarba si chiar si in pamant, stim unde sunt nasucul, ochisorii si urechile, stim sa facem „sshh ca doarme tati” (duce degetul la gura si zambeste pana i se vad gropitele din obrajori).

In fiecare zi invata cate ceva nou, in fiecare zi creste vazand cu ochii, in fiecare zi il iubim si mai mult.

Cu drag,