Categorie: Sanatate

Suzeta … or not Suzeta?!

Ei bine da, aceasta este intrebarea! Suzeta or not suzeta?

Cred ca fiecare parinte isi traseaza cateva puncte cheie in cresterea micutului care urmeaza sa intre in viata lor. Incepand de la „imi doresc foarte mult sa nasc natural” pana la „sper sa nu mi se tavaleasca pe jos prin magazine ca vrea nu stiu ce jucarie”. Insa oricat de mari ar fi aceste dorinte, ele pur si simplu nu se vor indeplini. Ba nu poti avea control asupra situatiei, ba ai esuat in a fi perfectiunea intruchipata, ba cel mic are propriile idei despre cum trebuie sa fie universul.

Suzeta este una dintre aceste dorinte. Suzeta si leganatul de picioare! Sau mai bine spus „Ne-dorinte”. Pe principiul „ce nu cunoaste, nu ii lipseste” fiecare mamica isi propune ca nu va folosi suzeta sub nici o forma. Nici macar nu cumpara suzete, ca sa nu fie ispitita. Si evident ca asa am zis/facut si eu!

Ca orice nou-nascut, A.  a avut momentele lui de nemultumire. De mancat a mancat, de dormit a dormit, si de plans a plas din cauza colicilor. Uitandu-ma inapoi, nu ma pot plange de absolut nimic, A. fiind un baietel model. Insa in acele momente orice lucru marunt mi se parea o tragedie: Nu adoarme copilul IMEDIAT dupa ce a mancat???!?!? Ce o fi avand???!?!!? Da laptic afara?!?!?!?! Ce o fi avand?!?!?  Si asa mai departe.

Desi de la 4 luni el doarme pe parcursul intregii nopti, pana atunci am avut parte de diverse scenarii: Ba nu dormea decat in brate, ba nu dormea decat ziua, noaptea fiind intr-un chircit si intr-o miscare continua, ba adormea greu si dormea in reprize scurte. Asa ca dupa o scurta perioada in care am ramas fidela ideii de a nu folosi suzeta, intr-o zi am cedat. Eram atat de obosita si de suparata ca bebe nu se odihnea incat am zis ca daca suzeta va ajuta, atunci nu ma voi mai opune. Multe mamici isi linistesc pruncii punandu-i la san, insa noi eram deja trecuti la biberon asa ca instinctul copilului de a molfai ceva pentru a se calma s-a trezit in momentul in care a dat de suzeta.

A fost o perioada de cateva saptamani in care am folosit suzeta mai mult, in combinatie cu leganatul pe picioare. Acum, la 1 an si 5 luni, suzeta este folosita doar cand se culca.

Ce suzeta folosim?

suzeta tommee pippee

 

http://www.bebesuper.ro/tommee-tippee-43335463-suzeta-ortodontica-any-time-0-6l-x2buc.html

Am schimbat dimensiunea pe masura ce Andrei a crescut.

Cat despre leganatul pe picioare….noua ne-a fost folositor. El se linistea si adormea intr-o pozitie comoda pentru mine. Asa ca de ce nu? In prezent A. adoarme de cele mai multe ori singur, tinut de manuta. Metode ajutatoare in caz de maxima necesitate sunt leganatul pe picioare si plimbatul cu el in brate.

La cat mai multe nopti linistite!

L.

Despre vaccinare – ne salvam sau nu copiii?

Este atat de dificil de scris despre acest subiect incat aproape ca nu mi-am gasit cuvintele. In primul rand as vrea sa spun ca noi nu am avut nici o clipa indoiala ca vom face toate vaccinurile. Atat eu cat si sotul meu am considerat ca este ceva firesc. Si noi am fost vaccinati la timpul potrivit si am ales sa facem asta si pentru fiul nostru. Si am urmat schema nationala de vaccinare. Am folosit formulele de vaccin disponibile la Sanador (acolo unde s-a nascut) si la medicul de familie. O singura data am cumparat vaccinul, intrucat medicul de familie a observat o toleranta mai buna decat la formula primita de ei in cabinet. L-am fi cumparat probabil si in continuare insa nu s-a mai gasit nicaieri in Romania. Am revenit asadar la formula oferita in mod gratuit de catre stat.

De cand s-a nascut A am asistat la cateva crize in sanatate in care au fost implicati copii. Prima, la putin timp dupa ce am nascut, criza sindromului hemolitic uremic. Atat de devastatoare in randul bebelusilor si copiilor mici, cu cauze inca nedescoperite si unele cu deznodamant atat de tragic. Bebe era inca mic, insa eram obsedata de sterilizarea biberoanelor, suzetelor si linguritelor lui.

Apoi a urmat epidemia de rujeola. Vaccinul impotriva rujeolei, rubeolei si oreionului se face abia la varsta de 1 an, asa ca teama de o posibila contaminare a existat permanent. Desi am iesit cu cel mic in oras, in comunitate, in aglomeratie (pentru ca nu poti tine copilul izolat un an de zile), ma surprindeam uitandu-ma cumva piezis la persoanele care stranutau in preajma noastra. Iar daca Doamne-fereste mai vedeam la metrou pe cineva cu masca de protectie pe fata atunci panica era in floare.

Asa ca atunci cand a venit luna ianuarie, luna in care trebuia sa facem vaccinul ROR, am primit-o cu bratele deschise. Am protejat cat am putut copilul sa nu cumva sa raceasca, sa ii curga cumva nasul sau mai stiu eu ce. Totul pentru a fi in perfecta stare de sanatate pentru vaccin. Din pacate a aparut varicela in viata noastra asa ca abia la 1 an, o luna si 3 saptamani am reusit sa ne vaccinam.

Au trecut abia 3 zile asa ca inca nu stiu sa va spun efecte adverse. Voi reveni cu siguranta cu o postare si despre asta.

In sala de asteptare la medicul de familie am avut insa ocazia sa asist la o mica parte din „cultura si educatia” consatenilor mei. Sunt absolut convina ca „ei” se gasesc in fiecare colt de tara.

Va relatez o discutie intre asistenta si o mamica (mamica venise cu cea mica, in varsta de vreo 5-6 ani, pentru ca racise):

—-

Asistenta: V-am anuntat de cateva ori sa veniti la vaccin, a trecut aproape un an!

Mamica: Da, am uitat.

Asistenta: De cate ori v-am sunat ati spus ca cea mica este racita. Daca nu doriti sa o vaccinati va rog sa imi semnati hartiile ca nu doriti.

Mamica: Da..

Asistenta intra in cabinetul sau, discutia continua intre mamica in cauza si o alta mamica, ai carei copii erau deja mari:

Mamica: Dar, ce? Daca nu vreau sa ii fac vaccin de ce sa ma oblige?

Mamica2: Pai da! Astia ne omoara copiii! Eu pe ai mei nici nu i-am mai vaccinat. Le-am facut pana la 4 ani si apoi au inceput toti sa raceasca. Si am zis ca nu le mai fac! Astia nu fac vaccinuri, astia ne omoara copiii.

——

Era evident ca nimeni nu dorea sa o oblige pe femei sa isi vaccineze fetita, insa ea asa a considerat. Poate ar fi trebuit sa se gandeasca si la faptul ca acea doza ar fi putut fi folosita la un alt copil, in plina criza de stocuri de vaccin la nivel national.

Dar credeti ca acele persoane s-au documentat inainte de a lua decizia de a nu isi vaccina copiii? Credeti ca au citit studii despre acest subiect?  Credeti ca au cerut parerea vreunui doctor? Nu, acele mamici se uita la tv si ce aud acolo pun in practica. Sau vorbesc cu doamna de la magazin care ii povesteste ca un copil a facut rubeola in urma vaccinului si concluzioneaza ca vaccinul „ne omoara copiii”.

Eu as ruga aceste persoane sa isi puna urmatoarea intrebare: Credeti ca cei care si-au pierdut pruncii in epidemia de rujeola ar mai refuza vaccinarea? Credeti ca ar mai sustine ca vaccinul le omoara copiii?

Este alegerea fiecaruia daca isi vaccineaza sau nu copiii, daca ii da la scoala sau abordeaza sistemul de homeschooling, daca le lasa parul lung sau ii tunde in fiecare luna. Dar cred ca orice alegere pe care o facem in locul lor trebuie sa fie una documentata, cercetata si mai ales asumata.

Poate vaccinul determina dezvoltarea unei forme de autism? Poate ca da, poate ca nu. Nici cei mai multi medici nu stiu sa raspunda la asta. Eu voi continua sa imi vaccinez copilul pentru ca asa consider ca este mai bine pentru el si pentru comunitatea din care face parte. Iar pentru cei care sunt impotriva vaccinarii, in special pentru doamnele din sala de asteptare a medicului de familie, as avea urmatoarea intrebare: Nu ii vaccinati dar le dati pufuleti, chips-uri, dulciuri si sucuri cu ingrediente cel putin indoielnice? Ii tineti cu 3 caciuli pe cap chiar si in casa? Le oferiti timpul necesar pentru a avea o copilarie sau abia asteptati sa vina acasa ca sa ii puteti pune la treburile casnice? Le spuneti ca ii iubiti si ca sunt cea mai mare minune din viata voastra sau le vorbiti urat, tipati la ei si ii bruscati? Pentru ca astea „ne omoara” copiii!

Despre varicela – sau 6 saptamani de carantina

Tocmai am scapat de episodul de varicela. Mai intai a facut taticul, apoi bibicul si apoi si eu.

Dar sa o luam cu inceputul. Cum faceam noi pregatiri pentru vaccinul de 1 an (RRO), asigurandu-ne ca  bebe e intr-o stare perfecta de sanatate, tati se prezinta intr-o dimineata cu o eruptie de toata frumusetea. Nu am stiut exact ce este, eu neavand in istoric nici una dintre bolile copilariei. Ne prezentam asadar de urgenta la doctor. Diagnostic: varicela. Primul gand: sa nu faca si bebe. Nu stiam cum s-ar putea manifesta la un copilas de numai un an, mai ales ca eu nu am reusit sa alaptez mai mult de 8 saptamani. Am considerat ca daca il mai putem feri pe cel de a face varicela acum vom face orice sacrificiu. Am sperat ca A. nu a contractat virusul si l-am relocat pe tatic la parintii lui.

Pentru cei ce nu stiu, varicela are o perioada de incubatie de aproximativ 2 saptamani. Asta inseamna ca ai luat virusul si abia dupa cele 2 saptamani incep sa apara si simptomele. Mai intai incepe ca o raceala, cu frisoane, durere de cap, poate si ceva temperatura. Apoi apare eruptia. Medicii spun ca poti fi contagios chiar si in acele zile de falsa raceala. Or un stranut in acea perioada poate contamina si persoanele din jur.

Ei bine, A. si-a petrecut un weekend intreg in preajma tatalui sau, chiar in acea perioada in care se presupune ca era deja contagios. La fix 2 saptamani dupa ce a aparut eruptia tatalui, au aparut si primele bubite pe cel mic. Primele 2 zile au fost relativ ok, bubite foarte mici si putine la numar. Am sperat ca asta inseamna o forma usoara a bolii. In urmatoarele 3 zile bubitele s-au inmultit considerabil iar unele erau de dimensiuni mari. Cand il mangaiam pe cap sau pe spate se simteau foarte proeminente. Ni s-a prescris o mixtura mentolata de oxid de zinc, Fenystil si un sirop menit sa ii intareasca imunitatea in fata acestui virus.

A.nu a parut sa fie foarte constient de ceea ce i se intampla. A fost putin mai apatic vreme de 2 zile, insa a mancat bine, in special lapte si iaurt, s-a jucat, a dormit bine, nu a facut temperatura. O singura noapte a dormit cam agitat, mai mult la mine in brate decat in pat. Insa il mangaiam usor pe spate si pe cap si atunci se linistea. Tati m-a invatat ca o mangaiere usoara mai reduce din senzatia de mancarime.

Dupa 5-6 zile eruptia s-a oprit si bubitele au inceput sa se vindece si dupa 3 saptamani ii cazusera si cojitele. Acum, la o luna dupa debutul bolii, mai sunt cateva pete rosii care sper sa dispara in timp.

La doua saptamani dupa aparitia eruptiei copilului am facut si eu. La mine a durat foarte putin, foarte putine bubite, mici, mancarime moderata (nu am folosit nici mixtura mentolata, nici fenystil).

Toata aventura a durat vreo 6 saptamani,cu semi-carantina la noi acasa. Pot spune insa ca desi in general sunt valabile informatiile pe care le gasim cu totii pe internet, la fiecare dintre noi aceste boli se manifesta diferit, mai mult sau mai putin virulent. Eu personal ma pregatisem cu stoc de mixturi si geluri si pastile. Si nu a fost nevoie de nici una dintre ele.

M-am gandit sa va povestesc experienta noastra tocmai pentru a va oferi inca un caz de studiu. Voi comparati, conspectati, analizati si decideti ce va este de folos din marea de informatii gasite pe internet.

Sa ne auzim cu bine!