Despre vaccinare – ne salvam sau nu copiii?

Este atat de dificil de scris despre acest subiect incat aproape ca nu mi-am gasit cuvintele. In primul rand as vrea sa spun ca noi nu am avut nici o clipa indoiala ca vom face toate vaccinurile. Atat eu cat si sotul meu am considerat ca este ceva firesc. Si noi am fost vaccinati la timpul potrivit si am ales sa facem asta si pentru fiul nostru. Si am urmat schema nationala de vaccinare. Am folosit formulele de vaccin disponibile la Sanador (acolo unde s-a nascut) si la medicul de familie. O singura data am cumparat vaccinul, intrucat medicul de familie a observat o toleranta mai buna decat la formula primita de ei in cabinet. L-am fi cumparat probabil si in continuare insa nu s-a mai gasit nicaieri in Romania. Am revenit asadar la formula oferita in mod gratuit de catre stat.

De cand s-a nascut A am asistat la cateva crize in sanatate in care au fost implicati copii. Prima, la putin timp dupa ce am nascut, criza sindromului hemolitic uremic. Atat de devastatoare in randul bebelusilor si copiilor mici, cu cauze inca nedescoperite si unele cu deznodamant atat de tragic. Bebe era inca mic, insa eram obsedata de sterilizarea biberoanelor, suzetelor si linguritelor lui.

Apoi a urmat epidemia de rujeola. Vaccinul impotriva rujeolei, rubeolei si oreionului se face abia la varsta de 1 an, asa ca teama de o posibila contaminare a existat permanent. Desi am iesit cu cel mic in oras, in comunitate, in aglomeratie (pentru ca nu poti tine copilul izolat un an de zile), ma surprindeam uitandu-ma cumva piezis la persoanele care stranutau in preajma noastra. Iar daca Doamne-fereste mai vedeam la metrou pe cineva cu masca de protectie pe fata atunci panica era in floare.

Asa ca atunci cand a venit luna ianuarie, luna in care trebuia sa facem vaccinul ROR, am primit-o cu bratele deschise. Am protejat cat am putut copilul sa nu cumva sa raceasca, sa ii curga cumva nasul sau mai stiu eu ce. Totul pentru a fi in perfecta stare de sanatate pentru vaccin. Din pacate a aparut varicela in viata noastra asa ca abia la 1 an, o luna si 3 saptamani am reusit sa ne vaccinam.

Au trecut abia 3 zile asa ca inca nu stiu sa va spun efecte adverse. Voi reveni cu siguranta cu o postare si despre asta.

In sala de asteptare la medicul de familie am avut insa ocazia sa asist la o mica parte din „cultura si educatia” consatenilor mei. Sunt absolut convina ca „ei” se gasesc in fiecare colt de tara.

Va relatez o discutie intre asistenta si o mamica (mamica venise cu cea mica, in varsta de vreo 5-6 ani, pentru ca racise):

—-

Asistenta: V-am anuntat de cateva ori sa veniti la vaccin, a trecut aproape un an!

Mamica: Da, am uitat.

Asistenta: De cate ori v-am sunat ati spus ca cea mica este racita. Daca nu doriti sa o vaccinati va rog sa imi semnati hartiile ca nu doriti.

Mamica: Da..

Asistenta intra in cabinetul sau, discutia continua intre mamica in cauza si o alta mamica, ai carei copii erau deja mari:

Mamica: Dar, ce? Daca nu vreau sa ii fac vaccin de ce sa ma oblige?

Mamica2: Pai da! Astia ne omoara copiii! Eu pe ai mei nici nu i-am mai vaccinat. Le-am facut pana la 4 ani si apoi au inceput toti sa raceasca. Si am zis ca nu le mai fac! Astia nu fac vaccinuri, astia ne omoara copiii.

——

Era evident ca nimeni nu dorea sa o oblige pe femei sa isi vaccineze fetita, insa ea asa a considerat. Poate ar fi trebuit sa se gandeasca si la faptul ca acea doza ar fi putut fi folosita la un alt copil, in plina criza de stocuri de vaccin la nivel national.

Dar credeti ca acele persoane s-au documentat inainte de a lua decizia de a nu isi vaccina copiii? Credeti ca au citit studii despre acest subiect?  Credeti ca au cerut parerea vreunui doctor? Nu, acele mamici se uita la tv si ce aud acolo pun in practica. Sau vorbesc cu doamna de la magazin care ii povesteste ca un copil a facut rubeola in urma vaccinului si concluzioneaza ca vaccinul „ne omoara copiii”.

Eu as ruga aceste persoane sa isi puna urmatoarea intrebare: Credeti ca cei care si-au pierdut pruncii in epidemia de rujeola ar mai refuza vaccinarea? Credeti ca ar mai sustine ca vaccinul le omoara copiii?

Este alegerea fiecaruia daca isi vaccineaza sau nu copiii, daca ii da la scoala sau abordeaza sistemul de homeschooling, daca le lasa parul lung sau ii tunde in fiecare luna. Dar cred ca orice alegere pe care o facem in locul lor trebuie sa fie una documentata, cercetata si mai ales asumata.

Poate vaccinul determina dezvoltarea unei forme de autism? Poate ca da, poate ca nu. Nici cei mai multi medici nu stiu sa raspunda la asta. Eu voi continua sa imi vaccinez copilul pentru ca asa consider ca este mai bine pentru el si pentru comunitatea din care face parte. Iar pentru cei care sunt impotriva vaccinarii, in special pentru doamnele din sala de asteptare a medicului de familie, as avea urmatoarea intrebare: Nu ii vaccinati dar le dati pufuleti, chips-uri, dulciuri si sucuri cu ingrediente cel putin indoielnice? Ii tineti cu 3 caciuli pe cap chiar si in casa? Le oferiti timpul necesar pentru a avea o copilarie sau abia asteptati sa vina acasa ca sa ii puteti pune la treburile casnice? Le spuneti ca ii iubiti si ca sunt cea mai mare minune din viata voastra sau le vorbiti urat, tipati la ei si ii bruscati? Pentru ca astea „ne omoara” copiii!