Despre varicela – sau 6 saptamani de carantina

Tocmai am scapat de episodul de varicela. Mai intai a facut taticul, apoi bibicul si apoi si eu.

Dar sa o luam cu inceputul. Cum faceam noi pregatiri pentru vaccinul de 1 an (RRO), asigurandu-ne ca  bebe e intr-o stare perfecta de sanatate, tati se prezinta intr-o dimineata cu o eruptie de toata frumusetea. Nu am stiut exact ce este, eu neavand in istoric nici una dintre bolile copilariei. Ne prezentam asadar de urgenta la doctor. Diagnostic: varicela. Primul gand: sa nu faca si bebe. Nu stiam cum s-ar putea manifesta la un copilas de numai un an, mai ales ca eu nu am reusit sa alaptez mai mult de 8 saptamani. Am considerat ca daca il mai putem feri pe cel de a face varicela acum vom face orice sacrificiu. Am sperat ca A. nu a contractat virusul si l-am relocat pe tatic la parintii lui.

Pentru cei ce nu stiu, varicela are o perioada de incubatie de aproximativ 2 saptamani. Asta inseamna ca ai luat virusul si abia dupa cele 2 saptamani incep sa apara si simptomele. Mai intai incepe ca o raceala, cu frisoane, durere de cap, poate si ceva temperatura. Apoi apare eruptia. Medicii spun ca poti fi contagios chiar si in acele zile de falsa raceala. Or un stranut in acea perioada poate contamina si persoanele din jur.

Ei bine, A. si-a petrecut un weekend intreg in preajma tatalui sau, chiar in acea perioada in care se presupune ca era deja contagios. La fix 2 saptamani dupa ce a aparut eruptia tatalui, au aparut si primele bubite pe cel mic. Primele 2 zile au fost relativ ok, bubite foarte mici si putine la numar. Am sperat ca asta inseamna o forma usoara a bolii. In urmatoarele 3 zile bubitele s-au inmultit considerabil iar unele erau de dimensiuni mari. Cand il mangaiam pe cap sau pe spate se simteau foarte proeminente. Ni s-a prescris o mixtura mentolata de oxid de zinc, Fenystil si un sirop menit sa ii intareasca imunitatea in fata acestui virus.

A.nu a parut sa fie foarte constient de ceea ce i se intampla. A fost putin mai apatic vreme de 2 zile, insa a mancat bine, in special lapte si iaurt, s-a jucat, a dormit bine, nu a facut temperatura. O singura noapte a dormit cam agitat, mai mult la mine in brate decat in pat. Insa il mangaiam usor pe spate si pe cap si atunci se linistea. Tati m-a invatat ca o mangaiere usoara mai reduce din senzatia de mancarime.

Dupa 5-6 zile eruptia s-a oprit si bubitele au inceput sa se vindece si dupa 3 saptamani ii cazusera si cojitele. Acum, la o luna dupa debutul bolii, mai sunt cateva pete rosii care sper sa dispara in timp.

La doua saptamani dupa aparitia eruptiei copilului am facut si eu. La mine a durat foarte putin, foarte putine bubite, mici, mancarime moderata (nu am folosit nici mixtura mentolata, nici fenystil).

Toata aventura a durat vreo 6 saptamani,cu semi-carantina la noi acasa. Pot spune insa ca desi in general sunt valabile informatiile pe care le gasim cu totii pe internet, la fiecare dintre noi aceste boli se manifesta diferit, mai mult sau mai putin virulent. Eu personal ma pregatisem cu stoc de mixturi si geluri si pastile. Si nu a fost nevoie de nici una dintre ele.

M-am gandit sa va povestesc experienta noastra tocmai pentru a va oferi inca un caz de studiu. Voi comparati, conspectati, analizati si decideti ce va este de folos din marea de informatii gasite pe internet.

Sa ne auzim cu bine!